Gazeta Suporterilor vă prezintă un articol „rupt” din Istoria Fotbalului Românesc, un articol care ne face să ne întoarcem în timp și să ne aducem aminte de un meci memorabil al echipei Universitatea Craiova din Sferturile de Finală ale Cupei Uefa, sezonul 1982/83. Citește articolul complet pentru a parcurge un „centimetru” de Istorie Fotbalistică!
Universitatea Craiova și un meci pentru Istoria Fotbalului Românesc !
Era primăvară în Bănie, dar sufletele erau încinse ca în mijlocul verii. Pe 16 martie 1983, Universitatea Craiova scria istorie eliminând pe FC Kaiserslautern și devenind prima echipă românească ajunsă în semifinalele unei Cupe Europene. Dar dincolo de scor, a fost mai mult: A fost o noapte în care o echipă, un stadion și un oraș întreg au trăit cu respirația tăiată, visul unei șanse unice de a juca prima semifinală Europeană!
Universitatea Craiova a câștigat meciul retur pe teren propriu cu 1 la 0 prin golul din minutul 82 al lui Nicolae Negrilă și obține calificarea istorică, după ce în meciul tur din Germania, Oltenii au pierdut cu scorul de 3 la 2 dar totuși obțin calificarea datorită golurilor mai multe marcate în deplasare, factorul decisiv la acea vreme pentru departajarea echipelor în caz de egalitate în dublă manșă.
90 de minute de trăire pură!
N-a fost un meci spectaculos. A fost un meci chinuit, tactic, încleștat. Dar în tribune se trăia cu o intensitate pe care niciun microfon n-o poate reda. Fiecare minge atinsă de ai noștri era urmată de un „huooo!” pentru adversar și un „haideee!” pentru Negrilă sau Cămătaru.
Minutele curgeau, ceasul se topea, iar 1-0 nu mai venea. Până în minutul 85. Atunci, s-a întâmplat. După un corner a lui Balaci, Negrilă, prinde colțul careului și șutează cu sete. Mingea se duce sub bar, fără nici o șansă pentru portarul Nemților. GOOL! E 1-0! Stadionul erupe ca un vulcan. Oamenii sar, plâng, își rup hainele de pe ei. Craiova e în SEMIFINALELE EUROPENE!
Drumul până aici: Craiova Maxima la apogeu!
În sezonul 1982/83, Universitatea Craiova nu era doar o echipă bună. Era o stare de spirit. Cămătaru, Balaci, Lung, Crișan, Negrilă – jucători crescuți în club, care se înțelegeau din priviri. Antrenați de Oblemenco și Oțet, băieții ăștia jucau un fotbal fluid, ofensiv, cum nu mai văzusem în România. Eliminaseră deja pe Fiorentina, Shamrock Rovers și Bordeaux. Dar acum veneau nemții de la Kaiserslautern, echipă serioasă, cu internaționali, cu pedigriu dar care sau întors în Germania învinși de „mașina” Oltenească!
Lotul Craiovei din sezonul 1982/83: Portari = Gabriel Boldici, Silviu Lung. Fundași = Nicolae Negrilă, Adrian Popescu, Costică Ștefănescu, Nicolae Tilihoi, Nicolae Ungureanu. Mijlocași = Aurel Beldeanu, Dănuţ Bica, Grigore Ciupitu, Zoltan Crişan, Costică Donose, Ion Dumitru, Ion Geolgău, Mircea Irimescu, Aurel Ţicleanu. Atacanți = Ilie Balaci, Marian Bîcu, Rodion Cămătaru, Sorin Cârţu. Antrenori: Constantin Otet și Nicolae Ivan.
Bucuria care a durat generații!
În seara aia nu s-a mai dormit în Craiova. S-au deschis ferestre, s-au aprins lumânări, s-au cântat „Știința e numai una!” până dimineața. Nu mai conta nimic altceva. Era victoria noastră, a tuturor. Pentru o zi, toată România a fost olteană.
Iar în anii care au urmat, fiecare copil crescut cu o minge de cauciuc în curtea blocului știa de Negrilă, Balaci, Cămătaru și toți acei fotbaliști legendari ai Craiovei. Știa că și de aici, din Bănie, se poate. Nu ai nevoie de milioane sau de orașe cosmopolite. Ai nevoie de suflet, de curaj și de un stadion plin care să creadă până la capăt în cei 22 de actori principali!
Moștenirea unei nopți de martie!
Craiova avea să fie eliminată în semifinale de Benfica fără să piardă în dublă manșă după 0 la 0 la Lisabona și 1 la 1 în Craiova, golul din deplasare avea să facă diferența în favoarea Portughezilor, dar nu mai conta. Ce conta era că pentru prima dată în istoria fotbalului Românesc, o echipă ajunsese în „careul de ași” al Europei. Și că acea echipă era Universitatea Craiova, Craiova Maxima!
Acea noapte rămâne în memoria tuturor suporterilor ca o dovadă că fotbalul nu e doar sport. E identitate. E speranță. E nebunie frumoasă. E Craiova.
Amintirea care nu ruginește!
Dacă întrebi orice suporter al Craiovei trecut de 50 de ani ce făcea în seara de 16 martie 1983, o să-ți spună fără ezitare: era pe Stadion sau cu urechea lipită de radioul Sport. Era meciul vieții. Craiova nu juca doar pentru o semifinală Europeană. Juca pentru demnitate, pentru Oltenia, pentru visul colectiv că și noi, dintr-un oraș mediu din sudul României, putem ajunge în elita Europei.
Gazeta Suporterilor îți mulțumește pentru timpul acordat și te invită dacă ți-a plăcut articolul sau nu ți-a plăcut, să ne lași un comentariu, să distribui articolul sau să te abonezi la pagina noastră ! Pe curând !
Nu uita! Acest articol e scris de Gazeta Suporterilor din inima unui suporter pentru suporteri !
Nu suntem presă de birou. Suntem peluza online a sportului românesc!
Ajută-ne să creștem și sa promovăm în altă ligă, lasă-ne opinia ta despre articol aici pe Blog sau pe una din rețelele sociale de mai jos.
